Hipomineralizarea molar-incisiv (MIH) este o afecțiune comună de dezvoltare care poate afecta 1 din 8 copii.(1) Este important ca echipa stomatologică să cunoască semnele și simptomele acestei afecțiuni pentru a asigura un diagnostic precoce și o gestionare eficientă.
Hipomineralizarea molar-incisiv (MIH) este o afecțiune comună, de dezvoltare, care poate afecta 1 din 8 copii.1 Este important ca echipa stomatologică să cunoască semnele și simptomele acestei afecțiuni pentru a asigura un diagnostic precoce și un management eficient.
Termenul MIH a fost introdus pentru prima dată în 2001 de către Weerheijm și colab., și este definit ca o hipomineralizare de origine sistemică, prezentând defecte calitative, delimitate, ale smalțului de la unul până la toți molarii prim permanenți și este frecvent asociată cu afectarea incisivilor. (2)
Studiile epidemiologice au evidențiat o variație largă, între 2,8 și 40,2%. (3) Această variație se poate datora lipsei de standardizare a instrumentelor utilizate pentru înregistrarea MIH, ducând în multe cazuri la o subestimare a prevalenței. Ca urmare, a fost efectuată o revizuire sistematică recentă și o meta-analiză a MIH pentru a oferi o prevalență globală care este estimată la 13,5%. (4)
Deși etiologia MIH nu este pe deplin înțeleasă, consensul general evidențiază factori de risc multiplii privind o perturbare a dezvoltării smalțului în faza de maturare a acestuia, ca urmare a întreruperii formării ameloblastelor. Factorii de risc includ problemele pre, peri și postnatale, condițiile de mediu și afecțiuni timpurii din copilărie de la o varietate de boli care apar în viața copilului, care pot provoca o perturbare a dezvoltării dinților. (4)
Diagnostic
Stabilirea unui diagnostic definitiv de MIH poate fi o provocare mai ales la copiii mici a căror dentiție permanentă nu a erupt complet, astfel încât defectele de smalț nu pot fi evidente. De asemenea, trebuie luat în considerare diagnosticul diferențiat, inclusiv amelogenesis imperfecta și fluoroza dentară. Diagnosticul de MIH trebuie pus de îndată ce este evident clinic atât la dinții primari, cât și la cei permanenți. Copilul trebuie examinat cu dinții umezi, curați și dacă există semne clinice, părinții trebuie întrebați despre orice boală care a apărut înainte, în timpul sau postnatal, în primii trei ani de viață. Pentru a ajuta la standardizarea diagnosticului, Academia Europeană de Stomatologie Pediatrică (EAPD) a publicat un document privind cea mai bună practică clinică pentru medicii care se ocupă de copiii care se prezintă cu MIH. Aceasta include criterii de diagnostic ale MIH care sprijină folosirea semnelor și simptomelor clinice specifice.
EAPD Criteriile de diagnostic ale MIH (adoptate din Weerheijm și colab. 2003; Lygidakie și colab. 2010) (5)
Caracteristicile diagnosticului
Descrierea defectului
Teeth involved
Unul până la toți cei patru molari prim permanenți cu hipomineralizare a smalțului
Simultan, incisivii permanenți pot fi afectați.
Cel puțin un M1 permanent trebuie să fie afectat pentru un diagnostic de MIH.
Cu cât molarii sunt mai afectați, cu atât este mai mare probabilitatea ca incisivii să fie implicați și defectele să fie mai severe.
Defectele pot fi observate și la molarii doi temporari, premolarii, molarii doi permanenți și vârful caninilor.
Dinții implicați
Opacități clar delimitate prezentând o alterare a translucidității smalțului.
Variabilitatea culorii, mărimii și formei.
Culoare albă, cretoasă sau galbenă până la maronie.
Trebuie luate în considerare numai defectele mai mari de 1 mm.
Deteriorarea post-eruptivă a smalțului
Smalțul este grav afectat în urma erupției dentare, din cauza forțelor masticatorii.
Pierderea suprafeței formate inițial și gradul variabil de porozitate a zonelor hipomineralizate rămase.
Pierderea este adesea asociată cu o opacitate demarcată preexistentă.
Zonele dentinei expuse și dezvoltarea ulterioară a cariilor.
Sensibilitate
Dinții afectați prezintă frecvent sensibilitate, variind de la un răspuns ușor la stimuli externi până la hipersensibilitate spontană.
Molarii MIH pot fi dificil de anesteziat.
Restaurări atipice
Mărimea și forma restaurărilor nu sunt conforme cu imaginea tipică a cariilor.
La molari restaurările sunt extinse la suprafața netedă vestibulară sau palatinală/linguală.
O opacitate poate fi observată frecvent la marginile restaurărilor.
Primii molari și incisivii permanenți cu restaurări care au prelungiri similare opacităților MIH sunt recomandați a fi apreciați astfel.
Extracția molarilor din cauza MIH
Dinții extrași pot fi definiți ca având MIH atunci când există:
– Opacităţi delimitate sau restaurări atipice pe ceilalţi molari primi
– Opacități tipic delimitate la nivelul incisivilor
Absența unei intervenții precoce poate duce la o deteriorare progresivă a dintelui, risc crescut de carie, posibilă inflamație pulpară și hipersensibilitate. Opacitățile asociate de pe dinții anteriori sunt mai puțin susceptibile de a avea probleme funcționale, dar pot duce la probleme estetice și psihosociale.6 Consecințele acestui lucru pot afecta funcționarea, interacțiunea socială și calitatea vieții pacientului.
Gestionarea
MIH prezintă o varietate de provocări pentru echipa stomatologică. Pacienții mai tineri pot avea niveluri mai ridicate de anxietate dentară, care poate fi exacerbată din cauza hipersensibilității dinților la stimuli termici și mecanici. Dinții afectați de MIH pot fi, de asemenea, dificil de anesteziat, influențând calitatea tratamentului de restaurare și managementul comportamental. Septodont poate ajuta la gestionarea pacientului cu ajutorul portofoliului de produse, fiind lider mondial pentru managementul durerii dentare, inclusiv topice de cea mai înaltă calitate pre-injectare, anestezice injectabile și ace de calitate crescută.
Managementul MIH este prezentat, în mare măsură, de ghidurile clinice de bune practici. Asociația Internațională de Stomatologie Pediatrică (IAPD) a publicat recomandări consensuale pentru gestionarea MIH7 care include următorii pași:
Diagnosticul precoce permite asigurarea unei intervenții preventive sau de restaurare precoce pentru a evita deteriorarea progresivă și posibila inflamație și hipersensibilitate pulpară
Restaurările dinților afectați de MIH sunt asociate cu rezultate mai slabe pe termen lung decât cele ale dinților neafectați.
Conceptele de tratament pe termen lung includ scăderea hipersensibilității, remineralizarea, sigilanți, folosirea rășinilor, micro-abraziune, compozite, amalgame, fațete și coroane.
Hipersensibilitatea poate fi controlată cu ajutorul pastei desensibilizante și a lacului cu fluor.
Smalțul afectat de MIH poate avea aderența compromisă pentru sigilanți și compozite. Pentru restaurările adezive, pregătirea cavității trebuie să se extindă în țesutul dur pentru o mai bună aderență.
Restaurările cu amalgam prezintă rate mari de eșec la molarii MIH cu o formă atipică a preparării. Nevoia de preparare retentivă a cavității ar putea agrava defectele existente ale substanței dentare.
Cimenturile ionomeri de sticlă au o rată mare de eșec în MIH, dar pot fi utilizate pentru temporizarea dinților. (7)
Pentru cazurile ușoare de MIH la incisivi, o combinație de gravare, albire și sigilare a zonelor afectate poate fi o abordare conservatoare. Pentru cazurile mai severe, micro-abraziunea sau compozitul pot îmbunătăți estetica. Pentru cazurile severe de MIH la molari, pentru întreținere pot fi necesare coroane cu acoperire completă.
Proceduri suplimentare de anestezie locală pot fi necesare pentru a gestiona hipersensibilitatea în timpul procedurilor de restaurare.
Extracțiile dentare ale primilor molari permanenți cu sau fără aliniere ortodontică ulterioară pot fi avute în vedere înainte de erupția molarilor doi permanenți atunci când mai mult de un dinte este afectat cu MIH severă și durere, având în vedere vârsta dentară a pacientului (de preferință 8-9 ani) precum și ocluzia și statusul dinților vecini.
Pentru acești pacienți ar trebui stabilite programări frecvente, din cauza ratei ridicate de eșec a restaurărilor, pentru a evita cariile secundare și afectarea mai extinsă.
În plus față de aceste recomandări, Biodentine™ este folosit de unii medici pentru coafaj indirect sau pentru coafaj direct atunci când gestionează restaurarea molarilor permanenți grav afectați.
Familiile se întorc acum pentru o examinare de rutină și cu potențialul ca 1 din 8 copii să fie afectați de MIH, de ce să nu profitați de această ocazie pentru a împărtăși aceste informații cu echipa Dumneavoastră? Implementarea unui diagnostic precoce, de către echipă și managementul adecvat vor minimiza impactul MIH atât pentru pacient, cât și pentru cabinet.
(3) Ghanim, A., Silva, M.J., Elfrink, M.E.C., et al. Molar incisor hypomineralization (MIH) training manual for clinical field surveys and practice. Eur Arch Pediatric Dent 18, 225–242 (2017). https://doi.org/10.1007/s40368-017-0293-9
(4) Lopes, L.B., Machado, V., Mascarenhas, P. et al. The prevalence of molar-incisor hypomineralization: a systematic review and meta-analysis. Sci Rep 11, 22405 (2021). https://doi.org/10.1038/s41598-021-01541-7
(5) Lygidakie et al (2010), Best clinical practice guidance for clinicians dealing with children presenting with molar-incisor-hypomineralization (MIH): an updated European Academy of Pediatric Dentistry policy document. European Archives of Pediatric Dentistry. https://link.springer.com/article/10.1007/s40368-021-00668-5
(6) Rodd, H.D et al (2022), Molar incisor hypomineralization: current knowledge and practice. Int Dent J. https://doi.org/10.1111/idj.12624
Înregistrați-vă acum și obțineți acces exclusiv la:
Seminarii live și reluări pentru a învăța de la cei mai buni lectori din stomatologie.
Conținut educațional într-o varietate de formate (articole, podcasturi, cazuri clinice, videoclipuri și multe altele) pentru a vă îmbunătăți abilitățile și a obține succesul în afaceri.
Programul nostru Voice of Customer (Vocea Clientului) pentru a contribui la crearea de produse inovatoare care să răspundă nevoilor Dumneavoastră.
